De multe ori, cei din presa spun despre oamenii de PR ca sunt doar acele persoane agasante, care te suna toata ziua sa le bagi si lor o stire. Adevarul este undeva la mijloc: daca PR-ul e bun, informatia e gustata fara sa fie nevoie de vreo insistenta. Recent am trecut de partea cealalta a baricadei, am intrat in lumea PR-istilor. Istoricul meu este legat de presa, unde am debutat in primavara lui 2006, la “Evenimentul zilei” – legendarul si marele “Evenimentul zilei”. Traiam inca vremuri bune pentru presa scrisa, atunci inaintea crizei. Redactia vuia de zumzetul jurnalistilor de toate varstele, evenimentele curgeau, informatia se disemina. Toata lumea era fericita. Acolo ma ocupam de corectura, standardele se cereau mentinute sus si un departament tehnic de Corectura avea pe atunci opt persoane. Alti 150 faceau parte din echipa redactionala. Din 2008, viata mea profesionala a intrat pe o directie noua, m-am mutat la, noul pe atunci, cotidian economic “Financiarul”. Aici am devenit redactor, initial doar la site, apoi si pe print in pagina de Fonduri europene, avand la baza studii de Relatii internationale cu accent pe UE. Tot la “Financiarul”, noul Fin.ro, mi-am si incheiat aceasta “cariera de redactor”.
Cum vad eu lucrurile acum? Unde se intalnesc cele doua branse?
Strict din experienta mea personala, pe cand eram redactor, am intrat in contact, online, telefonic si chiar fata in fata, cu oameni insistenti, enervanti prin insistenta lor, dar si cu persoane flexibile, agile si mai ales “intelegatoare”. Cand nu se poate, nu se poate. Din tabara oamenilor de comunicare, imaginea pare mult mai relaxata. Sigur, sunt inca la inceput, pot vorbi dintr-o experienta restransa, dar cred ca am reusit sa trag cateva concluzii de baza destul de obiective. In primul rand, din punctul de vedere al PR-istilor, jurnalistii nu sunt niciodata agasanti si nici nu risca sa devina. Orice abordare din partea unui om de presa este bine-venita si primita cu bratele deschise. Previzibil, nu-i asa? Ei bine, da, nu ne ascundem dupa deget, interesul este in mare masura al PR-ului. Dar mai e ceva. Pentru a fi cu adevarat bun in meseria asta trebuie sa iti placa, trebuie sa fii deschis, dar nu doar pentru ca iti impune jobul, ci pentru ca asa esti format. Asa ca, de cele mai multe ori, simpatia oamenilor de relatii publice fata de jurnalisti este reala si sincera, mai ales ca adesea au lucrat si ei, la randul lor, in vreo redactie pe undeva, daca nu in mai multe. PR-istii sunt liant intre media si companii, faciliteaza transmiterea informatiilor. Ei le vorbesc jurnalistilor pentru a promova anumite informatii despre clientii lor, pentru a face cunoscute produse sau servicii noi sau traditionale, pentru a zugravi piete din diverse domenii. Le vorbesc in scris, prin mailuri si comunicate de presa, la telefon, la o cafea. Si ziaristii le vorbesc uneori oamenilor de PR, le cer anumite date, opinii ale jucatorilor din diverse domenii, ilustratii video, foto, le cer intalniri, interviuri cu oameni importanti din mediul de business. Un PR bun este extrem de multumit cand vede ca munca lui da roade, cand mesajele sale sunt de calitate, sunt intelese, auzite si raspandite. Si, prin urmare, cum ar putea un PR-ist sa-i priveasca pe jurnalisti altfel decat ca pe niste colegi de echipa.
PS: La inceput de an, va doresc tuturor un 2012 fructuos in meserie, oricare ar fi aceasta!
Arabela Boboc
